Orice suflet romantic sau melancolic este mereu atras de creatie, este impins parca de o dorinta de a-si asterne pe hartie sentimentele, fie cele de tristete, de singuratate, fie cele de fericire, dragoste, entuziasm sau admiratie.
Foarte putini insa reusesc acest lucru. Nu e deloc usor sa gasesti cele mai potrivite cuvinte care sa-ti exprime starea sufleteasca, sa reusesti sa-ti asterni gandurile si sentimentele pe hartie intr-o imbinare perfecta de cuvinte, sa dai randurilor scrise de tine un ton melodios si o incarcatura emotionala deosebita,sa-i transmiti cititorului exact starea ta sufleteasca.
Poate ca un adevarat scriitor sa naste cu acest dar, sau poate frumusetea sa interioara, sufleteasca il transforma intr-un scriitor adevarat si de valoare.
De aceea, cred ca un scriitor trebuie considerat intotdeauna un geniu, pe buna dreptate.
Literatura noastra a avut de-a lungul timpului parte de scriitori adevarati si deosebit de talentati, care ne-au lasat opere minunate de care putem fi intotdeauna mandri.
Asa se va intampla, fara indoiala, si in cazul d.nei Dora Alina Romanescu.
Desi se spune ca nimeni si nimic nu este perfect, scrierile sale cred ca fac exceptie de la aceasta regula.
Acest talent de a gasi mereu cuvantul potrivit la locul potrivit, de a da cartilor sale o luminozitate si o claritate neasemuita, de a le face speciale si usor de inteles de catre fiecare cititor, de a transmite prin randurile scrise atata incarcatura emotionala, este un talent desavarsit al unui scriitor in toata puterea cuvantului, asa cum, fara a supara pe nimeni, este d.na DORA ALINA ROMANESCU.
Cu multa dragoste si respect, LD
.....................................................................................
.....................................................................................
Buna frumoasa doamna …am terminat de citit ambele carti…va spun cu sinceritate ca mi-au placut la fel de mult...de fapt toate cartile scrise de dumneavoastra mi-au placut…cand v-am trimis acel mesaj pe mess ca vreau sa cumpar toate cartile dumneavoastra nu m-am gandit nici o clipa ca mi-le veti darui…insa aveam o mare dorinta sa citesc toate cartile pe care le-ati scris impresionata find de frumusetea cu care scrieti despre oameni…si pt ca mi-a placut foarte mult GARA CENTRALA nu regret nici o clipa ca vam trimis acel mesaj…aceea a fost clipa in care mi-a fost dat sa cunosc un suflet minunat un suflet sensibil un om care mi-a dovedit ca desi lumea pare condusa tot mai mult de tegnologie si de calculatoare…de oameni cu pretenti de artist carora nu pasa ce ajungem sa ascultam{dovada find atatea cantece cu continut vulgar},de scritori carora nu le pasa ce citim important este ca ei sa se numeasca scritori,mandria de a scrie este mai presus de bun simt si bun gust[am avut ocazia sa citesc in urma cu aproape 4 ani poezi care se numeau avort 1 avort 2 ] eu nu credeam ca voi avea ocazia sa spun vreodata sincer ca imi place sa citesc cartile scrise de un anumit scritor roman in afara de scritori vechilor cartii pe care le-am mai citit cu placere VA MULTUMESC acum pot spune ’’IMI PLAC CARTILE DOAMNEI DORA,,si sunt cuvinte spuse din suflet…apreciez si respect enorm de mult artisti adevarati care ne bucura sufletele cu melodi minunate precum;FUEGO,IRINA LOGHIN etc si pe cei care petrec ore in sir ca sa astearna pe mici capataie de coala ganduri…ganduri frumoase care ne fac sa uitam pt o clipa de lumea din jur ne dau un gram de speranta fac lumea frumoasa mai iubitoare mai iertatoare…va respect pentru tot...pentru rabdarea de care dati dovada numai ca o noua carte sa vada lumina tiparului …imi doresc ca acesta sa fie si inceputul unei prieteni frumoase…multa sanatate frumoasa mea doamna...incerc mai jos sa spun cat mai bine ce a ramas in sufletul meu dupa ce am citit fiecare carte in parte…am sa incerc sa cuprind cat mai frumos gandurile si impresile mele…insa va rog sa ma ietati daca nu voi reusii sa exprim cat mai bine ce gandesc…nu am harul de a scrie frumos ca dumneavoastra cu respect NICOLETA
DEALUL COMORI-un copil darul divin pe care il poate primi o femeie…o finta care prinde viata in trupul fiorav si tanar a unei femei sau adeseori in trupul unei copile{si eu iubesc enorm copii}cata responsabilitate are o mama cate sacrifici,cate lacrimi,cate nopti nedormite.Cat de radical iti schimba viata aceasta veste minunata,,VEI DEVENI MAMA’’dar oare ce lupta se da in sufletul acesteia cand stie ca va fi o mama singura....cat curaj iti trebuie sa decizi ca tatal sa nu afle…sa-ti asumi toata vina… sunt mai multe motive care te pot determina sa iei aceasta decizie;dorinta de a nu sta alaturi de tine doar pt ca urmeaza sa ii daruiesti un copil,gandul ca poate nu o sa-l vrea sau mai rau ca nici nu-l va recunoaste,fuga de responsabilitate a celui care ar trebui sa fie TATA…dar mai ales barfa lumi…traim din pacate intr-o lume dominata de barfa de placerea de a socoti pacatele altora nevazand de multe ori ca ale noastre sunt poate mai mari{Consider ca a da nastere unui suflet nevinovat nascut din iubire nu este un pacat}…gura otravita a lumii care le judeca pe mamele singure mult prea aspru doar pentru ca au indraznit sa iubesca si sa se lase iubite inainte de a deveni mirease si inainte de a se cununa…si asa sa intre in randul lumi…DAR OARE CARE ESTE RANDUL LUMI?o intrebare la care nimeni nu stie raspunsul…nu cred ca exista un rand…toti avem de trait o viata a noastra… Daca am trai cum cred alti ca este bine am fi oare fericitii?…cine le da dreptul celor din jurul nostrul sa le e faca pe cele care hotarasc ca vor aduce pe lume un suflet chiar daca sunt singure usuratice si sa catalogeze atat de aspru pe cineva…eu cred ca este de admirat o femeie care isi ia angajamentul de a creste singura un copil,atunci cand iti doresti enorm un copil cu omul pe care il iubesti nici un prêt nu este prea mare{daca as fii pusa in aceasta situatie si eu as pastra copilul fara nici un regret} …IUBIREA UNEI MAME ESTE SUPREMA…o mama intra si in foc pt puiul sau…Am citit o povestioara in care mama trece prin cele mai grele incercari,calca pe carbuni incinsi, renunta pe rand la cele mai de prêt lucruri pe care i-lea dat Domnul chiar si la vedere numai pentru a ajunge sa se intalneasca fata in fata cu moartea care ii luase copilul…ajunsa in fata morti aceasta ia aratat 2 flori,una din flori era sufletul copilului sau iar cealalta floare era sufletul unui copil orfan…apoi ia spus ca ea trebuie sa decida pe care floare o va zmulge cu care va pleca in rai cu floarea copilului orfan sau cu floarea copilului sau…ca sa o ajute sa se decida moartea ia aratat ce destin aveau harazit fiecare daca traieste…Copilul orfan urma sa fie infiat de o familie instarita si sa devina doctor sa salveza omameni de suferinte si de la moarte…Copilul sau urma ca atunci cand va creste sa cunoasca si se casatoreasca cu o fata cu suflet rau…care il va face sa sufere de care urma sa se desparta …in urma deziluziei suferite sa devina un drogat,un alcolist si in cele din urma un cersator…cand a vazut mama ce soarta avea de trait fiul sau cu lacrimi de sange a supus morti ,,IL IUBESC PREA MULT CA SA-l VAD CA VA TRAI O ASEMENEA VIATA…MAI BINE MA ROG NEINCETAT PENTRU SUFLETUL LUI DECAT SA TRAIASCA ACEST CALVAR SI SA AJUNGA SA MA BLESTEME CA L-AM NASCUT…TE ROG SA RUPI SI SA CURMI ASFEL VIATA FLOARI CARE ARE SUFLETUL FIULUI MEU PE CEL ORFAN LASAL IN VIATA…o poveste inpresionanta despre cat de puternica este iubirea de mama …Dar oare ce intorsatura lua destinul Mihaielei daca iar fi spus doctorului Lupu ca urmeaza sa devina tata?Ar mai fi suferit la fel de mult?Cum ar fi fost viata Mihaielei daca nu l-ar fi intalnit pe Florin?numai destinul poate stii…uneori chiar daca vrem nu putem schimba ce ne este dat sa traim…violenta in familie un subiect parca banal pentru multi…subiect tabu…alcolizmul o boala, un viciu un mod de a te autodistrugere pe tine si pe cei din jur traim intr-o lume in care iubirea pare sufocata de ura ,indiferenta,bani,iubirea find uitata intr-un colt al inimi…IUBIREA…NU NE COSTA NIMIC SI TOTUSI O DARUIM CU ATATA ZGARCENIE…VIATA ESTE LUCRUL CEL MAI DE PRET CARE NI SA DAT FARA SA IL CEREM SI NI SE VA LUA FARA SA FIM IMTREBATI…VIATA ESTE PREA SCURTA SA O TRAIM SUFERIND DIN VINA ALTORA,CE A TRECUT,TRECUT RAMANE,NIMENI NU NE MAI DA INAPOI NICI MACAR O CLIPA…
Sunt de parere ca nu trebuie sa-ne sacrificam viata decat pentru parintii nostrii,copii nostri si daca merita pentru persoana iubita… aceasta carte este o lectie de viata...dovada sacrificiului propiei fericiri a unei mame pentru copii ei...dar este dureros ca exista pe lume asemena barbati... care isi bat sotile din placere...stiti imi doresc ca aceasta carte sa o citeasca atat femeile batute cu salbaticie de soti sa inteleaga ca este inposibil sa schimbi un om ca isi irosesc viata stand alaturi de acesti oameni...cat si acelea pe care care soti nu le-au atins nici co flolare...ca sa ii aprecieze mai mult si sa le fie alaturi...exista femei care la prima cearta pleaca...si ii parasesc pe cei care le stau alaturi...asa este viata... exista fete care ies dintr-o relatie din caprici pt ca nu li sa facut un moft...se fac iubite apoi ranesc,calca in picioare sentimentele celuilant...parasesc in clipa cand sunt iubite cel mai mult{dupa parerea mea un baiat poate iubi la fel de mult ca si o fata}...iar atunci cand intalnesc un om cu situatie financiara buna pleaca fara a privi in urma...si unele care sufera in tacere...doar sperand la fericire si inplinire...fete {femei}care stau intr-o relatie oricat le-ar fi de greu supoarta eroic toate umilintele posibile...spunand ,,PE ASTA L-AM LUAT CU ASTA STAU”oare este si bine ce facem cand aceptam ca ceilalti sa ne faca sa suferim...UNDEI IUBIREA?ORCE FATA SAU FEMEIE ORICAT AR FI DE URATA MERITA IUBIRE...PENTRU CE SA STAM ALATURI DE CINEVA CARE NE FACE VIATA UN IAD? Unele persoane trecute prin aceasta situatie poate ca ar si raspunde... pentru ca copii sa aiba tata,poate ca nu suporta singuratatea,poate de gura lumii etc...A 2 sansa oare cati au norocul de a primi a 2 sansa? sau cati se si folosesc de ea oare cate sanse nu pierdem si le irosim dealungul vietii?...ce pret trebuie platit doar pentru a spune ,,SUNT FERICITA”?
DEALUL COMORI un roman tulburator...o lectie de viata...un destin dintre milarde de destine...o carte ce merita citita...
DISTANTE- incerc sa iau pe rand fiecare destin inparte sper sa si reusesc:Ioana-destinul ne dovedeste ca lucreaza pentru noi in diferite moduri...nestiute sunt caile destinului...o certitudine ,,ce este sa se intample mai devreme sau mai traziu se va intampla”...Cuplul Marin Iordache, Mariana, -sunt exemplu viu ca dragostea nu tine cont de locul in care ia nastere, Mariana femeia dispusa mereu sa stea si sa isi sprijine sotul neascultand la gura otravita a lumii...Stefan-o casnicie esuata care schimba radical viata unui om...casatoria cu mama lui Radu diferentele de mentalitate...toate au dus la un esec sigur a unei caznicii...un motiv de gandire pentru toti cei care cred ca se iubesc...cand de fapt poate ca intre ei a existat doar o atractie fizica...Bunicii lui Radu-doua suflete cu demnitatea omului de la tara...cresterea cu devotament a nepotului...dovada vie ca atunci cand iubesti poti inbatrani frumos alaturi de sotul tau...zbuciumul unor suflete greu incercate de viata prin disparitia fiului...neputinta de a afla daca este viu sau mort...ani la randul speranta se naruia alaturi de trupul lor inbatranit de timp...iar cand totul pare decis apare inprevizibilul si fiul ratacit revine acasa...Catalina, care desi pretinde ca il iubeste pe Virgil ii face cel mai mare rau posibil...ce simte ea pentru el nu este iubire ci obsesie...consider ca atunci cand iubesti vrei ca ce-l pe care il iubesti sa fie fericit,iar daca fericirea lui nui alaturi de tine te retragi cu demnitate din viata lui...eventual ramaneti doar buni prieteni...nu toti baieti pe care ii placem ne sunt si sortiti...viata este o inlantuire de intamplari din care noi trebuie sa iesim’’cu lectia vieti invatata,,.Radu doctorul care isi gasise inplinrea profesionala...insa adevarata inplinite’’inplinirea sufleteasca,,o regaseste numai atunci cand se reintalneste cu Ioana.Mirela-multii ii judeca mult prea aspru pe cei care se sinucid in loc sa se intrebe DE CE?consider ca poti iubi nemarginit pe cineva insa orice sar intampla acel cineva nu iti merita si viata...intodeauna intr-o relatie cred ca trebuie sa te intrebi,,SI DACA MAINE MA PARASESTE CE AM SA FAC?DACA ISI GASESTE PE ALTA CUM AM SA REACTIONEZ?imtodeauna intr-o relati fie ea si stabila va exista pericolul unui esec chiar si dupa 15,20...pentru Mirela sotul ei era totul...motiuvul ei de a trai de a respira...CE SE INTAMPLA CAND TOTUL SE TRANSFORMA IN NIMIC?care este calea spre supravetuire...cred ca cea mai buna arma inpotriva sinucideri este sa gandim ca’’IN TIMP CE NOI NE DORIM SA MURIM ALTI CU BOL INCURABILE AR DA ORICE SA MAI TAIASC,,exemplul ELMIRE...intodeauna dintr-o relatie trebuie sa iesi cu demntate,,SA NU PLANGI CA SA TERMINAT CI SA ZAMBESTI CA SA INTAMPLAT”viata este o carte cu mai multe capitole de noi depinde sa le inchei pe fiecare in parte cat mai frumos...oricum persoana pentru care ai ales sa mori mai devreme sau mai traziu te va uita...si atunci te intreb OARE MERITA ACEASTA VIATA TA?nu cred ....oricat am iubi pe cineva de mult viata este a noastra nu a lor...trebuie traita cu demnitate nu cu lasitate...toate aceste destine unite fac din acesta carte o carte pe care la inceput o citesti cat poti de repede si o recitesti cu placere...
ELMIRA-un destin mult prea tragic o viata stinsa mult prea devreme..doar un suflet de piata nu ar varsa macar o singura lacrima citind acesta carte…Elmira este parca strigatul de durere a celor cu boli incurabile catre cei care pot sa-i ajute ca vor sa traiasca…exemplu pentru cei sanatosi sa aprecieze mai mult fiecare clipa traita…NOI OAMENI IROSIM O VIATA SI IN CLIPA SFARSITULUI MAI CERSIM O CLIPA…
MARTURI DE IUBIRE-o carte a caruia orice om ar vrea sa-i fei personaj principal…oricine ar vrea sa fie cel care i-se face atatea marturi de iubire…un jurnal cu ganduri bune pentru cel care a devenit artistul FUEGO…un om minunat cu un suflet bun asa cum nu mai intalnesti des…un om care bucura sufletele celor ce il asculta…un om despre care poti vorbi ore in sir cu admiratie si respect
GARA CENTRALA-o ideie minunata sa compare viata ca find o calatorie cu trenul…dovada unui vis inplinit prin daruire munca si multe sacrifice…drumul catre succes a celui ce astazi este Paul Ciprian Surugiu{FUEGO}o carte care daca incepi a o citi nu te lasi pana nu o si termini…epilogul carti iti fac ochi sa se scalde in lacrimi…
...................................................................................
...................................................................................
21.10.2009
Stimata doamna
Dora Alina Romanescu,
Citind atatea "Marturii de Iubire" de la toti oamenii care il iubesc si il apreciaza pe Paul, am impresia ca mie nu mi-au mai ramas cuvinte sa vorbesc despre el...acesti oameni (de rand, si nu numai),care i-au transmis atatea « Marturii de iubire » (in primul rand dumneavoastra, care ati scris cu atata maiestrie, sensibilitate si profesionalism despre artistul si omul PAUL), au luat toate cuvintele frumoase din vocabularul romanesc..dar niciodata cuvintele frumoase nu vor seca atunci cand vorbim de un astfel de om, de un suflet care gaseste mereu puterea de a zambi celor din jur (copii, tineri , batrani), de a le da putin din « fiinta » lui.. Stau si ma intreb de multe ori, de unde atata putere ??? Iar noi, fanii, oamenii de rand, cei care-l iubim si il stimam atat de mult, ii cerem mereu cate ceva...nu ne gandim si la el, suntem atat de egoisti (din iubire, binenteles) incat nu realizam ca el nu este Dumnezeu, nu ne poate da fiecaruia ceea ce-i cerem..nu-si poate indrepta privirea spre fiecare dintre noi, nu ne poate da fiecaruia un zambet si o imbratisare ori de cate ori noi dorim acest lucru...
De aceea nu vreau sa-l mai « impovarez » si eu cu cuvintele si dorintele mele..voi ramane mereu o « anonima » care ii respecta munca si talentul, care il descopera (asa cum este el) prin intermediul acestei carti minunate « Gara Centrala » scrisa si oferita cu atata dragoste de scriitoarea Dora Alina Romanescu.
Am primit aceasta carte ieri (20oct.2009), insotita de acele cuvinte profunde pe care mi le-ati dedicat pe prima pagina (nu ma asteptam ca o persoana atat de ocupata poate rupe cateva minute din timpul foarte pretios, sa-mi scrie cateva cuvinte, care pentru mine inseamna foarte mult), si nu am lasat-o din mana pana nu am citit-o pe toata. Rand cu rand, paragraf cu paragraf il descopeream pe Paul, ii descopeream trairile, zbuciumul, increderea pe care o avea in oameni, si nu in ultimul rand, ii descoperea sufletul care inmagazina in el atata iubire pentru locurile natale si pentru cei dragi lui..parinti, bunici, unchi si nu in ultimul rand pentru oamenii care i-au intins o mana la greu, desi erau persoane importante din lumea muzicii si nu numai ..toti cei care au incercat si au reusit sa-i indrepte pasii spre succes si carora Paul le poarta si azi o mare recunostinta.
Multi artisti, dupa ce ating culmile succesului, uita de unde au plecat, nu se mai uita inapoi, nu-si mai aduc aminte de oamenii care au pus cate o « caramida » la temelia succesului lor. El, din contra, ii aminteste ori de cate ori are ocazia (chiar daca nu mai sunt printre noi) pe fiecare dintre ei, le poarta o vesnica recunostinta, lucru rar intalnit mai ales la tinerii din ziua de azi...de aceea eu ma aplec cu recunostinta in fata unui astfel de OM.
Doamna Dora, cred ca nici intalnirea aceasta dintre d.voastra si Paul nu a fost intamplatoare.. Dumnezeu, sau ingerii vostrii pazitori (asa cum va place sa-i numiti in cartile d.vostra) v-au calauzit pasii unul catre celalalt..aveti amandoi atat de multa dragoste de oferit oamenilor , fiecare prin harul sau..Paul prin muzica lui care ne incanta ori de cate ori o ascultam, iar d.voastra prin randurile scrise cu atata dragoste si profesionalism, care ne imbogatesc sufleteste.
De astfel de oameni iti doresti sa fii inconjurat mereu..dar viata nu este tocmai asa cum ti-o doresti de fiecare data ! Nu poti fi mereu inconjurat de oameni care stiu sa daruiasca iubire..trebuie sa existe si persoane care sa te faca sa suferi, care sa te faca sa crezi ca viata nu este atat de frumoasa, sa-ti doresti de multe ori sa ramai un copil, pentru a nu intelege rautatile celor din jur.
Ceea ce ma consoleaza si ma face sa merg inainte, sa simt ca viata este frumoasa si merita traita, sunt copilasii mei pe care ii iubesc enorm si as fi in stare de orice sacrificiu pentru ei. Ei mi-au mostenit firea mea vesela, dragostea de a vorbii cu oamenii, de a nu fii egoisti si mandrii..si pentru asta o sa-i multumesc mereu lui Dumnezeu, asa cum ii multumesc de fiecare data cand intalnesc oameni minunati asa cum sunteti d.voastra.
Inchei aici, deoarece nu vreau sa va impovarez prea tare si cu viata mea..dar simtindu-va atat de aproape de sufletul meu, mi-am deschis inima in fata d.voastra si acest lucru a fost petru mine ca un medicament...acum ma simt mult mai bine si mai usurata deoarece am putut vorbi cu cineva despre ceea ce simt eu cu adevarat..va multumesc ca existati, multumesc lui Dumnezeu ca mi-a scos in cale un astfel de OM ca d.voastra.
Cu multa, multa dragoste, stima si respect, va doresc tot binele din lume si va multumesc inca o data ca EXISTATI !!!
Cu stima,LD
